David Sandu – cel mai cunoscut designer de bijuterie de autor de la noi. Dacă nu ar fi fost momentul '89, meseria lui, practic, nu ar fi existat.
Cezar Giosan, a câştigat la Loteria Vizelor, acum e profesor universitar la o universitate americană, în septembrie îşi lansează o nouă carte în România. A debutat cu volumul Şapte ani de America.
Iulia Blaga – critic de film, în prezent freelancer.
Radu Pavel Gheo – scriitor, a stat o perioadă, în anii '90, în America, dar s-a intors.
Doru Mugur Paul – doctor in medicină, Facultatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” (promotie 1992), doctorat in Franţa, post-doctorat în SUA, din 2006 – director de cercetare al Departamentului de Oncologie al Spitalului “Lincoln Memorial” din New York, SUA.
Mircea Ivan, dr. în medicină, promoţia 1992 a Facultăţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti, în prezent este profesor asistent la Universitatea Indiana din Indianapolis, SUA.
Pe unii dintre ei s-ar putea să-i cunoaşteţi, de alţii nici n-aţi auzit.
Ce au în comun toţi aceşti oameni?
Nici vârsta, nici meseria, nici preocupările… doar un moment, nesemnificativ la scara Universului, determinant, însă, la nivel personal.
Momentul se numeste “1989”.
Un moment în care “imposibilul” a devenit nu posibil, ci “realitatea”.
Pentru toţi aceştia, 1989 a însemnat o schimbare de destin: fie că au inventat, practic, domenii care nu existau înainte (vezi David Sandu, designer de bijuterie de autor sau “freelancing”-ul Iuliei Blaga), fie au “experimentat” Lumea Noua şi au descoperit ca “acasa” e, de fapt, România (vezi Radu Pavel Gheo – scriitor, a stat, în anii '90, în America, dar s-a intors). Pentru alţii, “Loto” sau “Loz în plic” s-a transformat in “6 din 49”, dar şi în “Loteria vizelor” – o şansă spre aceeaşi Lume Nouă care, pentru Cezar Giosan spre exemplu, a devenit “acasă” (a câştigat la Loteria Vizelor, acum e profesor universitar la o universitate americană, în septembrie îşi lansează o nouă carte în România).
Pentru alţii, însă, 1989 a însemnat pur si simplu existenţa lor în forma adultă pe care si-o imaginau adolescenţi fiind, în “anul 2000”, când nu vor mai fi fost copii… a însemnat şansa de a pleca din ţară – iar plecarea din ţară: şansa de a nu-şi inventa o altă meserie… (Doru Mugur Paul, oncolog-hematolog, directorul de cercetare al Departamentului de Oncologie al Spitalului “Lincoln Memorial” din New York, SUA, sau Mircea Ivan, dr. în medicină, promoţia 1992 a Facultăţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti, în prezent este profesor asistent la Universitatea Indiana din Indianapolis, SUA.
Ce-ar fi devenit toţi aceştia (care n-au în comun decât momentul 1989) dacă n-ar fi existat 1989?... nu vom şti niciodată – dar ştim ce-au devenit. Şi vom afla cum şi de ce au devenit ceea ce sunt astăzi. Poate nu toţi sunt VIP-urile acestor timpuri, dar, în mod cert, stele pe felia de Univers a fiecăruia dintre ei.
Iată de ce emisiunea După 20 de ani. Poveşti adevărate: pentru că vrem să-i cunoaştem pe cei cu care am “împărţit”, prin “potriveala” destinului, acelaşi moment 1989, dar şi pentru că povestea lor ar fi putut fi, la fel de bine, şi povestea noastră.
Sau invers!
2 comentarii:
În afara targetului propus de dvs., realizatorii, personal am "luat" emisiunea ca pe un dar al memoriei, o reamintire de care am (avem) nevoie, pentru a şti de unde s-a plecat, unde s-a ajuns, ce s-a pierdut pe drum... Un impuls pentru a-mi aminti de unele, de altele (lucru care cred că se întâmplă chiar povestaşilor-invitaţi, dar şi unora dintre realizatori, cu vârste ..rezonabile, pe atunci), de "lucrurile cu adevărat importante", pe unele eu însămi trecându-le într-un nemeritat loc secund, din cauza ratării ... "jocului secund", prin pierderea-n jocurile moriştilor cotidianului
Nu m-a atras niciodata ideea intalnirilor aniversare cu fostii colegi, 10 sau 20 de ani de la terminarea liceului sau a facultatii, ba chiar am oroare de astfel de evenimente. Nu am avut si nici acum nu am sentimentul apartenentei la o "generatie" anume. In afara prieteniilor decantate de-a lungul anilor de scoala, colegii mei nu mi-au starnit niciun interes, nici atunci si cu atat mai putin acum. De fapt, pana acum, pana la aceasta exceptionala emisiune: dupa20deani! Ascultand si reascultand inregistrarile emisiunii (a devenit un ritual de seara - ideea de a le posta pe internet a fost geniala!) are loc o refacere neprevazuta a unor legaturi sufletesti, emotionale, culturale chiar, cu niste oameni cu care desi nu am fost colegi, am "absolvit" impreuna sfarsitul comunismului. Unii cu brio, ca cei care au ajuns apoi sa-si implineasca vocatia aici sau aiurea. E 11 noaptea si tocmai am ascultat inregistrarea cu dr. Doru Mugur Paul. Romania isi pierde conturul geografic, pe care l-am desenat de atatea ori la ora de geografie dupa un tipar de plastic, evident gri, si se reconstruieste intr-un alt plan, ca o retea neurala autoregenerativa, din persoane autentice, oameni pasionati, vii sufleteste, firesti, intr-un cuvant - normali. Si atunci incep sa simt ca apartin acestei generatii de "absolventi" si sa-mi doresc sa ma revad cu ei - dupa acesti 20 de ani. Cu cat mai multi. Va multumesc.
PS Si eu si sotia mea am "petrecut" 7 ani in scoala si apoi lucrand in State si apoi in Anglia, din '94 pana in 2001 cand am revenit in tara. Avem multi prieteni care au ramas, in diverse centre universitare din America sau la Oxford sau Londra, cu care, daca doriti, va putem pune in legatura. Dati-mi un semn pe lupulcelrau@yahoo.co.uk
Trimiteţi un comentariu