"Repartiţia (...) era un drum inevitabil"

De: Corina Negrea | |

Într-un timp şi într-o ţară în care modelele aproape că lipsesc cu desăvârşire, un eseu despre profesorul model este ca o gură de oxigen.
În urmă cu vreo trei luni, Daniela Bogdan, invitata mea de astăzi, îmi arăta cu emoţie un sms primit de la o fostă elevă.
Scria aşa: "V-am sunat să vă urez "La multi ani!" (n.m. tocmai fusese ziua Danielei). Am avut de scris un eseu la pedagogie despre "profesorul model" şi am scris despre dumneavoastră".
Şi-atunci am fost curioasă, recunosc!, să aflu ce-o face aşa se specială pe Daniela Bogdan ( pe lângă faptul c-a terminat chimia şi, deci, sunt subiectivă :-) şi că pregăteşte bine, măsurabil în medalii, olimpici la chimie). Şi-aşa s-a născut emisiunea de astăzi.

În Parlamentul European (din păcate, doar în vizită...)

Am aflat întâi că şi-a ales chimia pentru că i-a plăcut. "Pentru că are o logică internă", spune Daniela. Dar şi pentru că a avut, la rândul ei, un model. Un profesor. Adică o profesoară, "foarte bine pregătită", doamna Veronica David, " o întâlnire din care am învăţat foarte multe", mai spune Daniela Bogdan, "şi cum să fiu profesor mai târziu, dar mai ales cum să nu fiu profesor...."

Daniela Bogdan este astăzi inspector general în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, specialitatea chimie.

La birou

Şi antrenor de olimpici, pe care nu de puţine ori i-a dus până în fazele internaţionale. Ceea ce nu se simte din CV, deşi stă scris acolo, este că ceea ce-i face pe ei câştigători, dincolo de talentul lor nativ, este şi talentul ei nativ în a le fi model.

Întoarcerea de la olimpiada internaţională de chimie de la Moscova, 2007

                   "O poză-amintire făcută de olimpicii lotului lărgit şi pe care mi-au trimis-o în semn de mulţumire"